In timpul Festivalului n-a avut timp de scris, si nici eu n-am insistat (v-am povestit cum erau zilele, orele si atributiile impartite la milimetru). Nici acum nu stam mai bine cu timpul, dar de data asta am insistat. Asa ca, mai jos, FCR in varianta Doru:
Am fost destul de tensionat inainte de Festival, acum pot s-o spun, pentru ca era cel mai mare proiect al nostru, si in multe privinte o premiera. Ma rog, n-ar trebuie s-o spunem noi, dar nu stiu sa existe in Polonia alt proiect cultural romanesc atat de mare (ca numar de evenimente, numar de invitati, investitie). De Paste, ma plimbam cu fetele mele pe superbele plaje din Peninsula Hel si ma gandeam ca iadul abia urmeaza. Practic, Festivalul a absorbit toate resursele noastre, a supraturat toate abilitatile noastre, a pus in miscare toate contactele noastre locale, a verificat tot ce stiam sau presupuneam despre aglomerata piata culturala cracoviana. Intr-una dintre vizitele noastre de pregatire, un demnitar local ne-a spus, prevenitor si, cred, cu simpatie, ca aprilie nu e o luna buna pentru noi, ca intram in coliziune cu alte mari festivaluri, ca n-o sa ne vedem de atatea evenimente. Ca sa nu riscam, mai bine facem evenimentul candva intre ianuarie si martie, cand aerul era mai respirabil. Avertismentul asta a fost ca o injectie de adrenalina, si pentru mine si pentru Monica, amandoi functionand mult mai bine in conditii de concurenta serioasa si fiind si obisnuiti cu o anumita condescendenta pe care mai apoi ne place sa o contrariem. Ceea ce interlocutorul nostru nu stia era ca, preveniti ce ne asteapta in aprilie, am luat totusi decizia de a intra in concurenta cu evenimentele lunii si in primul rand cu un festival international de film foarte mediatizat si foarte finantat. Anul trecut facusem evenimentul tot in aprilie si voiam sa inauguram o traditie, adica aprilie sa fie o luna asociata cu Romania, cultura romana, romani. In Cracovia, strada e marele spectacol si cine domina strada, castiga partida. Strategia noastra era, deci, sa scoatem marile evenimente in strada si sa transformam forfota marilor piete intr-un public. Totul a fost foarte minutios programat, alegerile erau potential castigatoare (Masca, Shukar) stiam in fiecare secunda unde trebuie sa fim si ce trebuie sa facem, dar mai era o necunoscuta, care ar fi putut arunca totul in aer: vremea. Cu zece zile inainte de Festival, monitorizam incrucisat mai multe rapoarte meteorologice si, slava Domnului, ne-am data seama ca timpul va fi bun. De fapt, a fost senzational, cald si soare ca niciodata. Si evenimentele de interior au fost menite sa aduca cat mai mult public si cat mai multa vizibilitate: Cvartetul Balanescu a deschis magistral Festivalul, iar Noaptea romaneasca de la Piekny Pies a fost o nebunie, ne spun proprietarii clubului. Desi foarte multe lucururi le-am realizat noi insine, din Varsovia, nu am fi putut-o scoate la capat fara colaboratorii nostri din Cracovia, noi sau vechi, care au lucrat excelent si care vor sa repetam figura si in anul 2010. Marea descoperire a fost, insa, Ruxandra, careia ii datoram nu numai acest blog, ci si o circulatie fara precedent a actiunilor noastre in blogosfera si chiar media. Oricum, dupa ce epuizarea acelor zile s-a mai drenat, ceea ce simt cel mai mult acum e recunostinta fata de Monica, coordonatoarea directa a proiectului, si fata de toti cei care au lucrat la Festival. Si inca ceva, un secret pana acum mai bine sau mai rau pastrat: editia din 2009 a testat un concept de actiune culturala pe care am vrea sa-l lansam anul viitor, si anume sa facem din anul 2010 in Polonia Anul Festivalurilor Romanesti, sau Anul Romaniei in Polonia, cu cinci festivaluri inspirate de festivalul cracovian, in marile centre culturale ale Poloniei: Varsovia, Cracovia, Poznan, Gdansk si Bialystok. Oricum, o sa avem zilele astea intalnirile de evaluare a Festivalului cracovian, care vor fi, simultan, si sedinte de design al Anului Romaniei (cine, cand, ce).
P.S. Eu m-am abtinut cu greu de la publicarea acestui “secret” pe blog, mai ales ca, de cind am aflat, mi se invirt in cap tot felul de scenarii entuziaste despre cum va arata anul viitor, cu atitea Festivaluri. Cred ca, de fapt, toti ne-am fi dorit ca episodul Cracovia sa nu se termine, sa aiba un fel de continuare, si asta e, in buna masura, explicatia pentru un plan atit de ambitios pentru 2010 
